Câte „de ce”-uri poți să auzi într-o singură zi? Câte povești poți să inventezi? Cât de greu e să găsești un echilibru între a-ți ajuta copilul și a-i oferi încrederea că poate să facă lucruri de unul singur? Dar între a-i oferi cât de mult poți și a te asigura că înțelege valoarea lucrurilor? Da, eroii din povești sunt mici copii pe lângă aventurile din viața de părinte. 

La sfârșitul poveștii, Cenușăreasa își recuperează pantoful, Albă ca zăpada e salvată de prinț, iar Hansel și Gretel găsesc drumul spre casă. La sfârșitul zilei, părintele știe că mâine e o nouă zi cu alte întrebări și provocări, într-o lume care avansează într-un ritm năucitor și pentru care trebuie să îi pregătească pe cei mici. Apropo de povești, care sunt superputerile pe care poți să i le oferi copilului tău pentru a-l pregăti pentru lumea din afara familarului acasă? Care sunt lucrurile pe care ar fi bine să le știe?

 

1. Că există nenumărate modalități prin care poate contribui la evoluția lumii înconjurătoare

 

street-love2-web-57303df7c2411__880

 

E important pentru orice copil să știe că lucrurile pe care reușește să le facă prin propriile forțe contează, că are puterea să facă un bine dacă își dorește, fie mediului înconjurător, fie unui membru al familiei, fie chiar lui. Că orice formă de efort pe care o face într-o anumită direcție nu rămâne fără ecou, oricât de mic ar fi efortul. Ca la jocurile de puzzle, fiecare piesă are locul ei, iar fără ea, imaginea n-ar fi completă. Ceea ce mă duce cu gândul la povestea cu pasărea colibri, care-și făcea întotdeauna partea ei. ⬇

 „Se spune că într-o pădure izbucnise un incendiu devastator. Pasărea colibri tot aducea apă în cioc, ca să stingă focul.

Toate celelalte animale, înnebunite de spaimă, fugeau care încotro, pe unde nimereau.

Pasărea colibri continua, însă, să care apa în cioc.

Un tigru, conștient de zădărnicia demersului, îi atrase atenția:

-  Ești nebună? Tu crezi că poți să stingi focul ăsta imens cu stropul de apă pe care-l aduci tu?

Pasărea colibri îi răspunse:

 -  Eu îmi fac partea mea…” (Autor necunoscut)

 

2. Că încrederea în sine e una dintre cele mai importante lecții pe care le poate învăța

Ritmul impus de societate e atât de alert, încât oamenii mari au deseori tendința de a face lucruri în locul celor mici. Astfel, copiii nu au oportunitatea de a găsi propriile soluții, de a încerca să rezolve probleme, de a face alegeri. Practic, exact în perioada în care copiii ar trebui să acumuleze anumite abilități, învață că e în regulă să le paseze adulților, care le rezolvă oricum mai repede și probabil mai bine. Cel mai mare minus aici e faptul că nu li se oferă contextul de a dobândi încrederea în sine, pe care e foarte greu să o recupereze pe drum, ani mai târziu. Mai mult, e sănătos să li se ofere oportunitatea de a face greșeli, pentru a nu fi privați de șansa de a învăța din ele. Cei mici sunt încântați să audă așa-zisele greșeli din viața părinților, lucru care vine cu două conștientizări importante: 

  • Greșelile există, sunt firești, important e să înțelegem ceva din ele. 
  • Părinții nu trebuie să știe întotdeauna tot, părinții pot să facă și ei greșeli, iar asta duce la un firesc al relației părinte-copil și la o deschidere mai mare față de mama și tata. 

 

0598827f17b54ecb3720dd835d3b83bb

 

Totodată, e important pentru cei mici să știe că e în regulă să aibă și zile proaste și că există oameni în jurul lor care empatizează cu eforturile lor. Îi ajută să știe că și mama s-a simțit așa într-o zi, că nici lui tata nu i-au ieșit din prima toate lucrurile pe care a încercat să le facă. Asta îi face să simtă că nu sunt niciodată singuri și că sentimentele pe care le au sunt firești. 

 

3. Că unele succese sunt pe termen scurt, altele pe termen lung, iar gradul de efort diferă

Copii fiind, ni s-au oferit mici recompense pentru diverse activități: o bulină roșie la grădiniță pentru c-am zis o poezie, ceva dulce pentru un lucru pe care l-am făcut, un mic cadou de la Zâna Măseluță pentru c-am fost curajoși și am scos un dinte. Practica s-a transmis și generațiilor actuale, iar copiii și-au însușit ideea că există succese pe termen scurt, care apar sub forma unor recompense primite pentru mici lucruri pe care le fac. E important pentru ei să înțeleagă totuși că există și succese pe termen lung, dar care necesită o doză mai mare de efort. 

f8e123c2ee3b7a13243debd477c5eb4c

 

E greu să înveți să mergi pe bicicletă, dar vei ști să faci asta toată viața. E greu să înveți tot alfabetul, dar vei primi în schimb poveștile pe care de-acum le poți citi și singur. E greu să înveți să-ți împachetezi singur lucrurile, dar asta îți va oferi mai mult timp cu mami și tati: în timpul în care ei ar strânge lucrurile în locul tău, acum vă puteți juca. E important pentru copii să știe toate lucrurile astea, să vadă beneficiile activităților care necesită mai mult efort și bucuria de primi nu numai recompense externe, ci și interne, rezultatul propriilor acțiuni. 

Concluzie? Nu prea există concluzii când vine vorba de educația copiilor. Există o multitudine de întrebări, multe care rămân deseori fără răspunsuri, există o serie de provocări, unele interne, altele externe, există teamă față de abundența de nou și față de toate practicile de parenting și, mai presus de toate, există multă, multă iubire îndreptată în direcția celui mic. Și-un drum lung în care copilul trece din brațele părinților alături de părinți, de mână cu ei și apoi doi pași în față, în încercarea de a descoperi drumul singur, cu siguranța dată de faptul că părintele e tot acolo. Și că i-a oferit, de-a lungul copilăriei, încrederea în sine, șansa de a greși, oportunitatea de a lua decizii, imboldul de a încerca, validarea sentimentelor lui. 

4fb6fb9735b8dec03e93b6e1d2d66131